Bullying-ul, un termen nou pentru fapte vechi
Last Updated on aprilie 9, 2023 by Romeo Crismaru
Bullying-ul nu apare brusc și misterios la copii. Când copiii mici intră la grădiniță și mai apoi la școală, își aduc cu ei istoria familiei și experiențele pe care le-au avut în casele lor, fie cu părinții, cu alți copii, fie chiar cu ecranele la care au fost expuși. Aceste experiențe vor influența copiii, mai mult sau mai puțin, să se angajeze într-un comportament de agresiune.
În unele familii, copiii pot suferi sau observa violență în fiecare zi: agresiune verbală sau fizică, pedepse corporale, șantaj. Aceste experiențe în mediul familial îi pot determina pe copii, care învață din exemplul părinților lor, să adopte comportamente agresive și să fie implicați în acte de agresiune, încă din copilărie. Accesul nerestricționat la ecrane și programe nerecomandate vârstei copilului influențează, de asemenea, implicarea potențială a copiilor în agresiune. Copiii pot învăța comportamente de agresiune vizionând filme care glorifică violența și jucând jocuri video care recompensează comportamentul violent.
În afara contextului familial, copilul poate intra în contact cu copiii agresivi; fie în parc, cu vecini, veri. Copilul va căuta apoi să imite și să experimenteze acest comportament într-un alt context, fie la gradiniță, fie cu frații și surorile sale.
Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.
Bullying-ul fizic
Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte).
Bullying-ul verbal
Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință.
Bullying-ul social
Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.
Cyberbullying
Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin viteza de propagare a informațiilor negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla situația.
În anul școlar trecut, 2021-2022 s-au înregistrat 9.741 de acte de violență în școlile din România, cu două mii de cazuri mai multe decât în anul școlar 2019 – 2020 când au fost înregistrate 7.715. Situația se referă la unitățile de învățământ din toată țara, de la clasele pregătitoare, a-XII-a.
Ministerul Educației întocmește anual un raport privind fenomenul violenței în care prezintă analiza fenomenului violenţei în mediul şcolar la nivel național, realizat pe baza datelor statistice transmise de inspectoratele școlare județene/al municipiului București și face recomandări în vederea reducerii fenomenului de violență.
În 2020 au fost publicate în Monitorul Oficial normele metodologice de aplicare a legii împotriva violenței psihologice-bullying. În grupul anti-bullying din fiecare școală fac parte directorul unității de învățământ, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice formate în problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor, un reprezentant al părinților, reprezentanți ai autorității locale.
Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, părinte sau profesor, își poate extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niște cazuri izolate. Este bine de știut că toți adulții din jurul copiilor sunt responsabili să le ofere un mediu sigur și un model de comportament demn de urmat, care să contribuie la dezvoltarea lor armonioasă.
Doamna avocat Laura Dicu, coordonator în cadrul ONG-ului “Asociatia tinerilor impreuna-Iustum” subliniază că: „prevenția și gestionarea bullying-ului în școli se poate realiza de către noi toți, ca parteneri în actul educațional, fie că suntem părinți, cadre didactice , alți specialiști sau elevi. Ce putem face practic? Putem acționa în sprijinirea victimelor dacă suntem martori la un episod de bullying. Copiii trebuie să știe că sunt protejați în cadrul școlar dar și în cel social. Implicarea socială lasă uneori de dorit, dar putem să ne antrenăm aceste abilități sociale prin exercițiu și implicare. Chiar dacă experimentele de asumare a responsabilității sociale sunt șocante, fiecare așteptând ca altcineva să ia atitudine, atunci când suntem agresați, dacă găsim o persoană anume căreia să îi cerem ajutorul există mai multe șanse să îl și primim”.
Copiii care sunt ținte ale bullyingului sunt mai predispuși să aibă depresie, anxietate, dificultăți de somn, se adaptează mai greu la mediul școlar, starea lor generala de sănătate are de suferit. De asemenea, le este afectată încrederea în sine, încep să dezvolte relații nesănătoase cu colegii, prietenii și membrii familiei.
Ne dorim ca toți copiii să dobândească abilități care să-i ajute să facă față într-un mod eficient și sănătos situațiilor dificile pe care le întâmpină la grădiniță, școală, after school, sau alt mediu social pe care îl frecventează. Capacitate de a face față situațiilor dificile, stresante, conflictuale cu ceilalți se numește reziliență.
Emoțiile dureroase, tristețea, rușinea sunt sentimente întâlnite des într-o situație de bullying și este important cum sunt depășite astfel încât efectele lor să fie diminuate. Copiii echipați de acasă, grădiniță, școală cu reziliență emoțională vor fi mai bine pregătiți să se adapteze situațiilor noi și să le abordeze cu o atitudine constructivă.
Cum poate fi clădită reziliența
Actionati astfel incat copii să se simtă acceptați
Când copiii se simt în mod consecvent acceptați pentru ceea ce sunt, devin mult mai capabili să facă față stresului și situațiilor adverse. Au nevoie să le fie oferită toată încrederea și iubirea! Fiind acceptați exact așa cum sunt, acasă, în grupă, în clasă, bullyingul îi va afecta mai puțin.
Incurajați gândirea pozitivă
Ajutați-i pe copii să găsească plăcerea și umorul în viață. Nu lăsați grijile de fiecare zi să dea deoparte abilitatea de a râde, oferiți-le copiilor oportunități de a se relaxa și a se distra. Promovați gândirea pozitivă și încurajați-i să descopere bucuria în lucrurile mici.
Învățați-i managementul emoțiilor
Copiii au nevoie să învețe cum să se liniștească când simt că sunt foarte furioși sau agresivi. Ajutați-i să recunoască și să numească emoțiile și reacțiile lor. Oferiți-le idei în legătură cu modul în care pot face față sentimentelor într-un mod pozitiv.
Promovați abilitățile de rezolvare de probleme
Un mod de a-i învăța pe copii abilitățile de rezolvare de probleme este să le arătați cum să fie flexibili în răspunsul lor la ceva negativ. Când copilul întâmpină o problemă, căutați împreună soluții posibile și discutați argumentele pro și contra pentru fiecare opțiune. Apoi, lăsați-l pe copil să aleagă cea mai bună variantă. El trebuie să știe că aveți încredere în deciziile lui, așa învață să rezolve probleme fără a avea frica de a greși.
Ajutați-i să-și pună la îndoială vocea critică internă
Când copiii au o voce critică interioară, este important să punem la îndoială această gândire. Permiteți-le copiilor să știe că autocritica poate conduce la multe efecte negative. În locul ei, învățați-i pe copii cum să identifice gândurile negative și să poată depăși acest mod de a gândi. Obiectivul este ca această gândire negativă să nu devină o obișnuință în viața lor. O altă strategie ar fi să folosească afirmațiile pozitive care să stingă gândurile negative.
Încurajați copiii să încerce ceva nou
Este benefic pentru copii să accepte provocările și să încerce lucruri noi. Asigurați-vă că sunteți acolo să îi puteți ajuta în caz de nevoie găsind o balanță între a-i lăsa să se descurce singuri și supraprotecția lor. Când suntem supraprotectivi copiii începe să se simtă dependenți și neajutorați.
Adresați problemele imediat
Să nu vă prefaceți niciodată că nu observați o problemă. Ignorarea unei situații dificile cu care se confruntă copiii poate avea urmări grave, copiii se pot simți izolați și singuri. Dacă observați o problemă, sau vă este împărtășită, acționați imediat în direcția rezolvării ei.
Descurajați comportamentele evitante
Copiii trebuie întotdeauna încurajați să vorbească despre momentele lor dificile și să îi ajutați să dea sens experiențelor trăite. Evitarea lor poate rezulta în probleme de comportament, anxietate, stres, frică și chiar furie. Deși poate fi inconfortabil la acel moment, este cel mai bine să rămâneți deschiși în aceste situații.
Reincadrați experiențele negative
Când un copil este agresat sau experimentează o schimbare importantă, ajutați-l să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă. Asta nu înseamnă să ignorați durerea lor, doar încercați să evitați blocarea în negativ. Cu cât mai mult un copilul rămâne în modul de gândire de victimă, cu atât mai rău le este. Încurajați-i să descopere ce pot învăța din situația respectivă și cum o pot depăși.
Creați contexte care să-i ajute să se cunoască mai bine
Când copiii sunt puși în situații dificile poate fi un moment bun pentru a învăța ceva despre cine sunt ei. De exemplu, copiii pot realiza că au foarte multă răbdare sau că situațiile sunt mai ușor de trecut dacă cer ajutorul cuiva.
Să le spuneți copiiilor ce să facă și cum să se comporte în anumite situații rareori are la fel de mult impact ca a fi un bun exemplu pentru ei. Să demonstrați că puteți face față situațiilor dificile și că puteți da puțin înapoi pentru a decide cum să acționați va fi un exemplu mult mai bun pentru ei. Majoritatea comportamentelor pe care le vedem la copiii din jurul nostru sunt învățate din ceea ce au văzut la ceilalți. Pentru a-i putea ghida este important să ne analizăm propriile comportamente și să lucrăm constant cu noi pentru a le oferi cea mai bună versiune a noastră.
Articolul a fost preluat și tradus după :
1. https://www.rch.org.au/uploadedFiles/Main/Content/transition/Developing_Resilience.pdf
2. https://www.verywellfamily.com/ways-to-build-resiliency-prevent-bullying-460709
3. https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/media/Documente/Studiu
