Când politicienii devin scriitori, în scop electoral
Last Updated on august 21, 2024 by Romeo Crismaru
Începe să devină o tradiție în politica românească scrierea și lansarea de cărți a unor politicieni în scop electoral, mai ales când se apropie unele alegeri. Ce este mai revoltător este faptul că acești politicieni care se consideră scriitori sfidează breasla scriitorilor adevărați.
Nicolae Ciucă a împânzit țara cu panouri în care anunță lansarea cărții sale, netipărită încă la data publicității, intitulată “Un ostaș în slujba țării”, într-un mod nu doar ostentativ, dar și sfidător. Nu discut costurile acestei publicități, care înțeleg că sunt foarte mari, ci modul cum se face promovarea cărții. Mă întreb câți scriitorii talentați și valoroși din țara asta (și sunt foarte mulți) beneficiază de o astfel de publicitate pentru o carte.
Într-o perioadă a avântului tehnologic, când cartea tipărită se citește din ce în ce mai puțin, scriitorii abia dacă reușesc cu mari eforturi să vândă ceva din cărțile lor. Nicolae Ciucă nu face însă această publicitate masivă pentru ca la apariția cărții românii să dau năvală să o cumpere să o citească, ci ca un mijloc de a-și face publicitate în perspectiva alegerilor prezidențiale, la care și-a anunțat intenția de a candida.
Nu este pentru prima dată când președintele PNL face asta. La alegerile comasate din luna iunie, deși nu era candidat nici pe lista de europarlamentare, nici pentru o funcție aleasă în administrația publică locală, Nicolae Ciucă a apărut pe panouri electorale alături de candidații PNL. Era evident de atunci că, în lipsa unui grad de notorietate, chiar dacă a fost prim-ministru, a încercat să profite de oportunitate pentru a-și face publicitate politică. La fel cum face și acum cu promovarea cărții.
Este foarte posibil ca această publicitate să se răsfrângă negativ asupra imaginii sale, pe de-o parte prin promovarea obsesivă și excesivă, iar pe de altă parte prin lipsa unui orizont de așteptare. Cum rezultă din titlul cărții, aceasta nu poate fi decât o carte de memorialistică, una autobiografică, reliefând experiența pe care a avut-o în activitatea sa ca militar, ca general al armatei române, nu una de ficțiune, cu atât mai mult una care să fi câștigat un premiu internațional chiar dacă nu așa de important.
În aceste condiții este puțin probabil ca această carte să constituie un orizont de așteptare din partea cititorilor, ci doar oportunitatea de a crede că-și va potența imagina publică de politician și potențial candidat pentru alegerile prezidențiale din acest an.
