Războiul lor și războiul nostru
Last Updated on martie 12, 2022 by Romeo Crismaru
de Romeo Crîșmaru
Sunt două săptămâni de când rușii au invadat Ucraiana, pe care acum o trec „prin foc și sabie” cum se spune. Sigur că deja vorbim despre o dramă, mai cu seamă cea trăită de populația civilă, care fuge din calea războiului, luând drumul pribegiei. Poate de aceea, în media românească se vorbește numai despre războiul de la granița noastră. Nu e nimic rău în asta, doar că ar trebui să nu uităm nici de propriile noastre războaie interne.
Război în toată regula în Ucraina, orașe devastate, civili uciși cu sălbăticie și operațiuni militare rusești ce amintesc fie de filmele de acțiune, fie de Al Doilea Război Mondial. Nimeni nu credea că în acest secol, în care diplomația funcționează bine și în care omenirea ar fi trebuit să fie mult mai civilizată, vom mai vedea războaie cu tancuri, avioane și orașe bombardate. Dar atunci când e vorba de Rusia lui Putin, nimic nu mai e surprinzător. Se fac, de altfel, sute de scenarii, care mai de care mai sinistre: ba că ne atacă Rusia, la pachet cu Republica Moldova, ba că Rusia nu se va ori aici și va ataca țările baltice, ba că vine apocalipsa nucleară. Unele scenarii pot fi reale, dar altele sunt fantasmagorice.
Ca să ne înțelegem clar: Nu vom fi tacați de ruși, pentru că nici ei nu își doresc un conflict cu NATO și un al treilea război mondial, mult mai devastator decât precedentele două. Răfuiala cu Ucraina e o problemă internă a rușilor, un fel de ambiție expansionistă a lui Putin și o dorință de a partaja controlul asupra fostelor republici sovietice, pentru ca NATO să nu se apropie de Rusia. Cum acționează rușii, cum ucid oameni nevinovați și bombardează oarșele ucrainene, asta e o altă problemă, destul de tragică și lipsită oarecum de logică. Dacă e război la graniță și dacă suntem și noi afectați, cel mai mult prin valul de refugiați, era și normal să fie mediatizat cazul, doar că nu văd de ce este atât de excesiv mediatizat, în detrimentul unor probleme grave de ordin intern. Până pe 24 februarie, televiziunile centrale și mai toată media vorbea despre războiul facturilor nesimțite la energie, depre pensiile de mizerie administrate poporului în discordanță flagrantă cu o mână de privilegiați care umflă pensii speciale de zeci de mii de euro, se vorbea despre sărăcia tot mai apăsătoare a românilor și de prețurile care au luat-o razna.
Cel puțin politicienii incapabili și rapace mai erau ținuți în șuturi și mai luau câte o decizie bună și pentru noi, sub presiunea publică. Acum, politicienii, la fel de incapabili și de rapace, sunt liniștiți, nu îi mai trage nimeni de mânecă, nu îi mai ia nimeni la șuturi. S-au scos cu războiul din Ucraina! Nu ne mai amintim că factura la gaze și la curent e la fel de mare, că prețul la carburanți e din ce în ce mai piperat și că nu mai putem cumpăra nimic cu amărâta de sută de lei. Suntem la fel de săraci, la fel de umiliți și la fel de ignoranți! Doar că acum privim la războiul din Ucraina și îl înjurăm pe Putin.
Sincer aș fi preferat să ne înjurăm în continuare propriii politicieni, să ne calculăm propriile războaie și să mediatizăm, în paralel, și una și alta. Aș fi preferat să vorbim și despre drama ucraineană, dar și despre propriile drame, să mai văd emisiuni în care politicienii sunt scoși la tablă și urecheați, pentru că presiunea publică asupra lor nu trebuie să înceteze. Politicienii noștri oricum fac doar ce vor ei, oricum sunt predispuși să ne vândă cu totul! Dacă ne luăm privirea de pe ei, se vor simți prea în largul lor. Război, război, dar fiecare are războiul lui! Iar noi avem unul destul de apăsător, cu incompetența guvernanților!
