Să facem economii! Dar până când?
De vreo jumătate de secol ni se tot spune că trebuie să fim mai cumpătați, să chivernisim resursele, să strângem cureaua și să așteptăm cuminți luminița aceea de la capătul tunelului. Adică să ne sacrificăm, pentru ca viitoarele generații să trăiască mult mai bine. Ce nu ne spune nimeni este faptul că, în România, mai bine nu va fi, de fapt, niciodată!
Mai nou, suntem sfătuiți să consumăm mai puțină energie electrică, mai puțin gaz, să fim mai cumpătați, alții mai tâmpiți ne spun să facem duș în doi, iar alții și mai tâmpiți ne spun că vacile cresc emiisiile de carbon, că laptele așa cum îl știm noi acum, va fi un lux și că va veni vremea să mâncăm insecte. E criză, nu-i așa? Și pentru această criză, mai nou, de vină e doar Putin! Dar ce se ascunde oare în spatele acestor sfaturi imbecile? Suntem oare chiar atât de săraci și prăpădiți? Cu siguranță, nu! Cel puțin, noi românii, sigur NU! Doar că trebuie să ne aliniem unor norme ciudate, emanate de curentul progresist și globalist, care într-un final are un singur scop: CONTROLUL TOTAL!
Este musai să fim aliniați unor idei distructive, promovate de oameni care sunt obsedați de control și, din păcate, nu mai știm să stăm drepți în două picioare, deoarece, ce să vezi, ni se atrofiază cea mai proeminentă piesă a sistemului osos, coloana vertebrală. Stăm cu capul plecat pe la porți străine, ne copleșesc ordinele date de nivelul marilor cancelarii europene și trăim cu sindromul țării de mâna a doua, asta în timp ce suntem un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Cu ce este mai prejos România decât alte state din fostul bloc comunist, precum Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia? Avem resurse pe care alții nu le au, dar și le doresc, avem potențial uriaș, avem toate formele de relief și cea mai mare rețea hidrografică din Europa. Terenurile noastre agricole ar putea hrăni întreaga Europă, dacă am ști să le exploatăm, dar noi știm doar să le lăsăm invadate de ciulini.
Oare de ce suntem atât de idioți încât să ne copleșească toate lanțurile de hipermarketuri din Europa, să nu fim în stare să avem ceva doar al nostru și să ajungem o biată colonie și o piață de desfacere dezgustătoare? Sunt întrebări care ne chinuie permanent, la care știm răspunsul, dar nu avem curajul să îl dăm cu fermitate. Nu avem conducători patrioți, care să negocieze în numele și interesul acestei țări și nu avem ceea e spuneam mai sus, adică o coloană vertebrală ceva mai țeapănă.
Ce se întâmplă cu această țară din care au plecat 8 milioane de români, care veșnic nu are bani pentru pensii și care are cele mai mici salarii din Europa? De ce nu ne trezim odată la realitate să facem ceea ce trebuie? O fi atât de greu să ne negociem interesele cu demnitate la Bruxelles și să ne urmărim propriile interese? O fi atât de greu să punem în funcțiune inteligența, înțelepciunea și diplomația acestui neam și să intrăm dracului odată în rândul lumii? Sunt alte întrebări la care nu prea există răspuns!
De fapt, totul ține de oameni și de minima lor dragoste de țară, o dragoste care ar trebui să fie ceva mai mare decât aceea de propriul buzunar. Totul ține de loialitate și bună credință în raport cu România și cu interesele ei. Și noi putem face, de exemplu, ceea ce face Polonia, dar nu avem viziune și nici dorință. Pentru că doar atât se poate!
