EDITORIAL

Eroarea politică de proporții a lui Cristian Diaconescu

Last Updated on februarie 26, 2022 by Romeo Crismaru

Editorial de Mircea Popescu

Congresul extraordinar al PMP, desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute, a pus capăt unei dispute interne duse intens în spațiul on-line. Eugen Tomac a fost ales președinte al PMP și s-a angajat să reconstruiască partidul și să-l readucă în prim-planul vieții politice românești.

Înainte de Congres s-a petrecut însă un lucru straniu. Deși 41 din 49 de filiale votaseră deja pentru organizarea Congresului, adică pentru înlocuirea lui Diaconescu cu Tomac, Cristian Diaconescu, încă președintele PMP, a convocat o ședință cu liderii filialelor prin care le-a propus ca PMP să facă o alianță cu AUR. Ca să întărească cele spuse, a intervenit în timpul ședinței și George Simion, liderul AUR. Ca urmare a acestei alianțe, 14 parlamentari ai AUR ar fi urmat să se înscrie în PMP, astfel încât acest partid să aibă grup parlamentar.

Cristian Diaconescu este un politician respectat, un diplomat de carieră, fost ministru de Externe, un om cu o bună pregătire profesională. De aceea gestul său a surprins. De fapt a fost eroare politică de proporții, iar aceasta din mai multe perspective. PMP, așa cum este în prezent, este totuși partid europarlamentar și membru al Partidului Popular European, cea mai mare familie politică din Europa. O alianță cu AUR ar fi fost o pată mare pe imaginea PMP, un partid care împărtășește valorile europene. Cu atât mai mult o astfel de decizie politică, dacă ea s-ar fi materializat, a fi fost dezaprobată de liderii europeni ai PPE. Pe de altă parte, ar fi fost o mare umilință pentru PMP, aceea să intre pe ușa din dos în Parlamentul României, după ce în urmă cu puțin peste un an de zile a ratat „la mustață” intrarea în forul legislativ al țării prin vot. Aceasta ar fi fost o premieră în politica românească. Evident, am mai avut și chiar mai avem partide care și-au făcut grup parlamentar din partea unui alt partid, așa cum este în prezent partidul condus de Ludovic Orban, dar acești parlamentari au candidat și au fost aleși. În cazul PMP situația ar fi fost cu totul invers: PMP ar fi fost pur și simplu băgat de AUR în Parlament. Nu în ultimul rând, și în ipoteza prin care, potrivit acestui scenariu de alianță, PMP ar fi intrat în Parlament, partidul nu s-a fi consolidat, pentru că ar fi fost considerat anexa AUR.

Cred mai degrabă că această mișcare politică pe care a vrut să o facă fostul președinte Cristian Diaconescu, în viziunea sa retrogradă de a salva PMP, nu a fost altceva decât o strategie prin care a și-a urmărit un scop politic personal, în detrimentul partidului pe care îl conducea. În contextul în care AUR și-a exprimat dorința pentru formarea unui Pol Conservator, format din mai multe partide de dreapta, cu excepția PNL, Cristian Diaconescu ar fi fost foarte posibil candidatul acestei alianțe pentru funcția de președinte al României, ceea ce i-ar fi oferit mult mai multe șanse decât dacă ar fi candidat din partea PMP.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button