Marea jecmănire
Last Updated on iulie 28, 2022 by Romeo Crismaru
Editorial Romeo Crîșmaru
De când a fost instituită liberalizarea pieței de energie, românii sunt jecmăniți sistematic, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, de către furnizorii de gaze și energie electrică. Metoda este una pe cât de cinică, pe atât de plină de subtilitate și ticăloșie, ca să spunem lucrurilor pe nume. Consumatorii sunt facturați cu valori estimate sau cu sume fixe lunare și devin captivi într-un labirint din care nu mai au scăpare.
Atunci când piața de energie s-a liberalizat, românilor li s-a spus, de la cel mai înalt nivel al statului român, că va fi mai bine și că își vor putea alege din piață prețul cel mai mic, obligând cumva furnizorii din piață la o concurență acerbă din care consumatorul va ieși victorios. Iar oamenii au crezut, în primă instanță! Ne-am repezit cu toții să alegem cel mai avantajos furnizor, unii online, alții stând ore întregi pe la ușile companiilor de furnizare a energiei electrice sau a gazelor naturale.
Așadar, am crezut cu toții că, dacă un furnizor ne oferă un preț mai mic și o metodă contractuală mai flexibilă, iar noi vom alerga fericiți către acest furnizor, ceilalți furnizori din piață vor ajusta prețul ca să nu ne piardă de clienți. În realitate, nu a fost deloc așa! De fapt, toți acei furnizori pe care îi vedem pe site-ul ANRE au format voinicește un cartel, practicând prețuri pre puțin diferențiate, în așa fel încât ori nu se merită să pierzi timp și nervi pentru a rezilia contracte și pentru a semna alte contracte, ori ajungi pe mâna unor furnizori care sunt total neserioși. Dincolo de toate aceste chestiuni de fond, mai există o situație mizerabilă, din punctul meu de vedere: Unii dintre furnizorii de energie electrică îți trimit facturi cu valori estimate ale consumului lunar, calculate ca o medie a consumului din ultimul an. Dacă, de exemplu, brusc te hotărăști să nu mai locuiești o perioadă la adresa respectivă și, evident, să nu mai consumi deloc, sau pur și simplu să consumi cantități infime, factura estimată trebuie plătită, că altfel ajungi să fii debranșat în secunda doi.
Iată doar un exemplu elocvent: Un cetățean își cumpără un teren pe care se apucă să ridice o casă și se racordează la rețeaua de energie electrică, pentru că are nevoie de curent pe șantier. În acest scop, i se montează pe teren o cutie înfiptă în pământ care este alimentată cu energie electrică contorizată. Deși omul nu locuiește acolo, pentru că nu poate dormi pe fundație, deci nu consumă mai mult de câțiva kwh lunar, se trezește cu facturi estimate de, să zicem, 100 de lei pe lună. În zadar demonstrează că nu a consumat nimic de banii respectivi, i se spune că la regularizare i se vor scădea acei bani. Cu alte cuvinte, consumatorul împrumută furnizorul cu bani, fără nicio dobândă.
În cazul racordării la gaze, unii furnizori sunt și mai siniștri. Îți flutură pe sub nas un contract cu sumă fixă lunară, indiferent de fluctuațiile de preț și cu regularizare la finele anului. Dacă în primele luni să zicem că ai consumat de circa 200 de lei pe lună, iar în următoarle de 2 lei pe lună, societatea furnizoare acceptă cu greu să îți diminueze rata lunară, astfel că vei plăti tot anul cei 200 de lei pe lună, după care te trezești că de fapt, în ritmul în care arată consumul tău lunar, ai plătit gazele pe 3 ani în avans, adică ai creditat furnizorul cu o sumă de bani, fără dobândă, pe care cu greu ți-o recuperezi, într-un târziu.
Cam aici a dus debandada de pe o piață liberalizată pe care Consiliul Concurenței și ANRE refuză să o țină în frâu, deși funcționarii de acolo sunt plătiți de jecmănitul cetățean român cu zeci de mii de euro pe lună.
